sâmbătă, 25 aprilie 2009

Şi plantele trăiesc ...

Un lujer se scaldă în lacrima dulce a cerului. Se uită în sus şi vrea să păşească...dar glia nu-l lasă.

Grăbit, se zbate, se agită, vrea să se descătuşeze ... Îşi întinde mâinile către cer :
-Ajută-mă să vin la tine. Nu mai vreau să plângi.

Ploaia se-nteţeşte. Picioarele-i firave încep să se afunde în marea de nămol. Dar nu cedează; ajunge mai sus.. şi mai sus... Mai este puţin.

Ploaia s-a oprit. Acum cerul radiază de bucurie. S-a mai născut un arbore.